Stiti ce scrie pe sticlele si dozele de bere Carlsberg?
Probably the best in the world!
In cazul berii Carlsberg, definitia poate fi corecta si chiar inspirata. Cand vine insa vorba despre Marius-vioara, Nicu-acordeon, Mihai-contrabas si Iulian-tambal, cand vorba vine de vremea de azi si cand fundalul e un local unde Eminescu, impreuna cu Caragiale, Creanga si altii aproape asemenea se ocupau fara preget cu propria trecere in legenda, acest "probably" suna ca o insulta.
Ce le mai canta baietii astia, fratele meu! O dai incolo de criza, le dai incolo de perspective negre sau doar cenusii. Taci si-asculti. Nu are importanta ce asculti. Ca e Ciuleandra, ca-i balada porumbesciana, ca e vreuna din cimiliturile barbulautarului, de sunat tot minunat suna. Din pacate, marii lautari au ramas cam singuri. Fac exceptia, nu regula.
Regula o fac azi micii politicieni. Dansii sunt cei ce ne scot brutal si de guler din tihna, bucurie, arta, prieteni, familie si ne arunca intr-o gretoasa contemporaneitate. Feriti-va, oameni buni, de unii ca astia! Feriti-va de dansii. Nu-i lasati sa se apropie prea mult, ca va fura fara rusine tot avutul, din buzunare sau din preajma. Nu numai ca-l fura, il si declara ca apartinandu-le pe drept. Eventual, ca dar de nunta. De ce se dau de ceasul mortii paduchii astia jalnici si lacomi sa ne lamureasca: a venit criza si ne face arsice?
Raspunsul mi se pare evident. Mangafalele vor sa-si caute un ascunzis in umbra proprie. De fapt, micii politicieni sunt insasi criza. Fie ei la putere, fie ei in opozitie, tot ne seaca. Si atunci, doar Marius cu vioara lui te mai poate prinde in plasa de matase a uitarii. Sa uiti cum te naclaiesc in permanenta antepomenitele jivine. Doar Mihai, Iulian sau Nicu pot sa-ti cante si ei atat de frumos incat jivinele sa plesneasca singure de ciuda.
***
