Guvernul Boc, cele doua partide care l-au format (PD-L si PSD), cat si presedintele Basescu care a "nasit" aceasta de neconceput pana de curand intelegere nu mai au acum cale de intoarcere. Am spune chiar ca nu mai au nici vreo iesire "laterala"! Sunt legati unii de ceilalti, prizonieri unii altora, cel putin pentru un an, la bine si la rau. Pot sa se dispretuiasca, sa se antipatizeze sau, dimpotriva, sa se respecte. Pot sa-l admire pe presedinte sau sa se teama de el; orice ar fi, nu mai au incotro: singura optiune – fuga inainte. Nu-si mai pot permite, cel putin deocamdata, dispute vijelioase, scandaluri, dezordine. "Razboiul dintre palate" – istorie deja! Vrajba presedintelui cu parlamentul celor "322" – ceva din alta viata! Suspendari, "biletele" – parca nu s-a intamplat niciodata nimic!

Motivul este chiar cel care, in parte cel putin, a dus la aceasta coalitie improbabila si scandaloasa, pana la un punct: criza economica. O criza pe care nu a creat-o guvernul Tariceanu, dar pe care guvernul Boc – cel putin asa i se cere – va trebui sa o gestioneze. In realitate, prea multe guvernul nu poate face. Asa cum guvernul Tariceanu nu a prea avut niciun merit in cresterea economica din ultimii ani, nici guvernul Boc nu are prea multe instrumente pentru a contracara criza de acum. Romania e o tara deja bine conectata la sistemul economic international, mai ales cel european, dar prea slaba pentru a fi un actor activ in acest sistem. Ea depinde de marile economii – la bine si la rau. Si e probabil ca, deoarece suntem mai mici, contrastul dintre bine si rau e mai mare decat in alte parti. Suntem asadar "suspendati" de soarta celor mari: le merge lor bine sau multumitor; economia romaneasca "duduie", iar guvernele respective se falesc cu rezultate unice. Apar dificultati internationale? Economia romaneasca vine in picaj. Cine e acuzat de incompetenta?