Evenimentele petrecute cu ocazia Bobotezii ma determina sa reiau un editorial publicat in 2007. Va astept sa comentam tema.
Huliganii Bisericii
Cu rugaciuni scuipate concomitent cu dintii din gura vecinului de imbulzeala, cu matanii facute la presiunea genunchilor in burta, Biserica Ortodoxa se inchina propriilor huligani.
Primul semn de intrebare asupra religiozitatii asumate in public l-am avut atunci cind, copil fiind, am vazut cum, la o pomana, o mina de babe indesau in plasele din dotare cit mai multe prajituri si sarmale, in timp ce altii se multumeau sa manince merindele impartite in numele mortilor. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o masa de pomenire se transformase intr-o sursa primara de hrana. Iar pe masura ce au trecut anii, nu am vazut sa se fi schimbat prea mult acest obicei.
Ceea ce ma face sa cred din ce in ce mai mult ca, scufundind religia in ciorba de zi cu zi a vietii celor ce nu mai spera in minuni, avem de-a face cu o adaptare la mediu a unui soi de licheni evlaviosi. Cei care ii cheama la pomeni sint miscati de numarul credinciosilor care vin sa il cinsteasca pe mort, iar ei, lichenii, vin cu burta goala si pleaca satui. Plus niscaiva provizii strategice.
Altfel sta insa treaba atunci cind nu doar citeva persoane se complac in mecanismul bine uns al amagirii de sine si al ipocriziei religioase. Cind este vorba chiar de Biserica Ortodoxa, acolo unde traditia este regula de aur a modernizarii institutionale. Si cum traditia spune ca in anumite zile este bine sa iei agheasma de la biserica, mii de oameni formeaza colonii spontane ce forfotesc brownian in jurul butoaielor cu apa sfintita. Aici se opreste traditia si incepe ipocrizia. Caci agheasma spala singele de pe coate, vindeca vinataile de sub ochi, alina durerea pumnilor primiti in burta. Toate cele prin care trebuie sa treaca un credincios pentru a gusta din licoare
