În fiecare zi, cu noaptea în cap, zeci de oameni se trezesc, lucru care a devenit deja un mod de viaţă, pentru a îngriji de animalele din ogradă. Adăpat, mâncare şi mulsul vacilor. O treaba care pare atât de simplă şi totuşi atât de obositoare. Fiecare om de la ţară, care nu trăieşte decât din munca pământului şi creşterea animalelor duce zilnic la ora 6.30-7.00 laptele la cel care urmează să-l transporte la producătorul de lapte.
Pe Valea Gurghiului, zona Caşva-Păuloaia-Larga-Fundoaia-Glăjărie şi satele Adrian şi Jabeniţa duc laptele la colector în localitatea Jabeniţa. Aici, locuitorii satelor nu primesc mai mult de 70 bani pe litru de lapte cu toate că în magazine litrul se găseşte undeva la 3 lei. Aceştia mai primesc de la stat 30 bani subventie daca are 3,5% grasime. Pentru badea al nostru, agricultura nu i-a adus niciodata mai mult decat bătături in palme şi, poate, satisfacţia muncii pe care, deşi i-a fost dat sa o facă din moşi strămoşi cu zădarnica sapă si coasa, o face cu hărnicie, dăruire si pasiune. Pentru ţăranul de rând, agricultura nu a fost niciodata rentabila. Munca lui nu a fost nicodata platita cum se cuvine însă cu toate astea o face. Cea mai mare problemă de care se lovesc în momentul de faţă locuitorii din satele enumerate mai sus este faptul că de aproape patru luni aceştia nu şi-au mai primit banii pentru laptele dus la lăptărie.
Au trecut sărbătorile şi au fost nevoiţi să se descurce fiecare cum au putut. Oamenii sunt revoltaţi, mulţi dintre ei de o lună au renunţat să mai ducă laptele la lăptărie, preferând să facă din acesta brânză decât să se chinuie pe gratis. “E o problemă foarte serioasă şi nu ne bagă nimeni în seamă. Ne rugăm de banii noştri, de munca noastră şi nimic. Decât să-l dau pe gratis, mai bine nu-l duc de loc“, a declarat unul dintre cei care aşteaptă banii pe lapte. Nu am reuşit o discuţie faţa-n faţă cu Ciorb