Daniel Sandru Vom avea ocazia sa vedem, in perioada imediat urmatoare, cum pe fata inocenta a "liberalismului" de Bahlui vor incepe sa curga lacrimi amare. Vom auzi gemete inspiratoare de mila si vom asista la tot felul de motivatii penibile. Si toate acestea vor veni din partea membrilor clicii lui Fenechiu, aceia instalati acum patru ani prin tot felul de fotolii publice.
Sa fim limpezi: sistemul isi schimba oamenii in functie de noua culoare guvernamentala si in tari cu pretentii infinit mai mari - si mai judicioase - de a fi democratii (SUA reprezinta doar exemplul cel mai des vehiculat). Nu aceasta este, deci, problema, desi o asemenea "permutare" este, in sine criticabila. Problema e ca micii fenechii sunt, in covarsitoarea lor majoritate, nu atat ipochimeni care n-au nimic in comun cu ideologia de la care se revendica, cat niste asistati sociali. Explicatia utilizarii acestei sintagme este simpla si nu-i musai sa luam fiecare caz in parte pentru a ne da seama de existenta ei - baietii astia nu stiu sa faca altceva in afara de a lua niste stipendii ocupand, indiferent de criteriul competentei, anumite functii publice.
Caz concret - avem, nu mai departe de duminica trecuta, iesirea plangacioasa a unui astfel de ins, care s-a trezit ca, odata cu trecerea PNL in opozitie, trebuie sa faca si el trecerea de la stadiul de pradator felin la cel de orfelin de pozitia publica ocupata pana in prezent. De-aia face "rascoala" in partid, fapt despre care Relu Fenechiu ne anunta condescendent - de parca ar interesa pe cineva - ca "nu-l cearta". E drept, nu e nimic senzational aici, e doar urmarea faptului ca astfel de asa-zisi "liberali" nu au din ce trai, realmente, daca nu au bani de la stat. Verbul lor existential este "a se da". Vorba unui autentic om de dreapta, din ala adevarat, dintre razboaie: "Romanul se naste student, traieste functio
