Andrew Wilson, analist al Consiliului European pentru Relaţii Externe (ECFR), un think-tank finanţat de George Soros care produce periodic analize de interes strategic pentru statele comunitare, face o radiografie completă disputei dintre Ucraina şi Rusia care a secretat actuala criză a gazelor din estul european. Ameninţarea “închiderii robinetului” şi sistarea livrărilor energetice pe filiera rusească sunt ameninţările constante, aproape ritualice, ale fiecărui început de an în Europa, remarcă Andrew Wilson. Sursa: AFP
Analistul crede că tocmai ciclicitatea acestei probleme poate produce primele concluzii. În primul rând, nimic nu se va schimba atâta timp cât actorii implicaţi nu-şi modifică optica îngustă.
“Soluţiile” din fiecare an ale crizei gazelor nu fac decât să amâne la nesfârşit recurenţa procesului. În al doilea rând, actuala criză energetică indică cu precizie impasul politicii ucrainiene, incapabilă să gestioneze aceleaşi tactici ruseşti dintotdeauna. În al treilea rând, nu trebuie scos din ecuaţie aspectul decisiv: toate “ciocnirile” de acest gen au fost şi vor rămane, în continuare, artificiale.
Tom şi Jerry, în producţie sovietică
Disputa Ucraina-Rusia vine de departe. Ea reproduce acelaşi scenariu de aproape două decenii, din 1991, când căderea URSS-ului a lăsat în urmă ruinele unor teritorii profund divizate şi, paradoxal, dependente unele de altele. Relaţia dintre Moscova si Kiev nu e niciodată, deşi pare, unilaterală. În mod cert, Ucraina, o ţară sprijinită pe mamuţi industriali, are nevoie de gazul rusesc.
Cu o populaţie de doar 46 de milioane de locuitori, vecinul României de la nord este al şaptelea consumator mondial de gaz, “arzând” peste 80 de miliarde de metri cubi pe an. Asta în condiţiile în care producţia internă reuşeşte să satisfacă doar un sfert din necesarul indicat anterior (deş