Aproximativ 300 de români au beneficiat anul trecut de un transplant de organe. Cel puţin 2.500 de români ar mai avea nevoie de o astfel de intervenţie. Marea problemă a medicilor este refuzul rudelor de a dona organe. În spitalele din România se realizează mai puţin de jumătate din intervenţiile necesare. Peste 2.500 de persoane sunt înscrise pe listele de aşteptare, cea mai  mare „cerere” fiind pentru rinichi. Problema medicilor este refuzul românilor de a dona organe, încurajat şi de legislaţie.

În prezent, familiie decid dacă sunt de acord sau nu ca medicii să preleveze organe de la ruda decedată, indiferent de opinia exprimată de aceasta în timpul vieţii.

„Am avut cazuri în care o parte a familiei a refuzat, deşi donatorul îşi exprimase acordul în timpul vieţii şi o altă parte a familiei îi susţinea decizia.

Drept urmare, am pierdut şansa de a fi salvat patru-cinci vieţi”, subliniază doctorul Victor Zota, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant.

Deşi trebuia să intre în vigoare din vara anului trecut, acordul prezumat se află încă în dezbatere la Parlament.

Acest acord presupune  ca fiecare român să poată să-şi exprime în scris, în timpul vieţii, dezacordul de a nu deveni donator de organe. Dacă nu face acest lucru, reiese că a fost de acord să doneze organe după moarte.

Studii pentru extinderea ariei de indicaţie

Deşi la nivel internaţional se derulează o serie de teste pentru a mări indicaţia de transplant, în momentul de faţă se pot preleva numai rinichi, inimă, ficat, plămâni, pancreas şi intestin subţire. De asemenea, se fac transplanturi şi de ţesut (măduvă, cornee, os, tendoane şi cartilaj).

În România, se efectuează transplantul de inimă, ficat, rinichi şi de ţesuturi. Deşi în anii trecuţi s-au făcut demersuri pentru punerea la punct a tr