Miza razboiului gazului, declansat de Gazprom pentru a forta buzunarele Ucrainei, poate fi decuplarea pretului gazului de la evolutia cotatiilor petrolului. Desi nu pot fi ignorate culisele, teribil de complicate, ale relatiilor dintre Rusia si fostele state-satelit, eu cred ca de data asta fostul mare imperiu comunist nu mai urmareste doar sa-si flexeze muschii in fata Europei. In plina criza, Moscova are nevoie de bani doarece este brutal afectata de ieftinirea petrolului.
Deocamdata Gazprom poate mentine un pret al gazului de 450-500 dolari pe mia de metri cubi, deoarece este fixat in negocierile sale ultrasecrete in urma cu mai multe luni, pe vremea cand barilul de petrol era sus, la o cotatie de 147 dolari. Petrolul s-a ieftinit insa in ultimele luni, deoarece criza financiara a redus cererea economiilor lumii si a spulberat banii fondurilor de risc, punand astfel punct tranzactiilor speculative cu aurul negru.
Ca atare, Rusia se teme ca se va ieftini si gazul natural, al carui pret este in mod traditional legat de evolutia titeiului. Rusia nu poate face mare lucru pentru a scumpi petrolul, deoarece nu controleaza jocul, insa tine in mana mai toata Europa prin resursele sale de gaze naturale. Rusia furnizeaza de altfel aproape un sfert (22%) din gazele consumate in lume, ceea ce ii poate da posibilitatea sa faca pretul la masa negocierilor.
Marea nevoie de bani a Rusiei este de inteles deoarece premierul Vladimir Putin gestioneaza tara pe baza unui buget construit in ipoteza ca pretul titeiului nu coboara sub 70 de dolari barilul.
Cotatia titeiului rusesc, principala marfa exportata, a coborat la jumatate, ceea ce pune probleme nu numai bugetului lui Putin, dar si rezervei de valuta a tari. Rusia mai are o problema: rubla. Banca centrala si-a consumat, din august pana in prezent, mai mult de un sfert (27%) din imensele sale re
