Serbia e urmaşa fostei Iugoslavii, cu care România are cel mai bogat palmares, inclusiv prima partidă din istorie, victorie cu 2-1 la Belgrad, în '22. După 87 de ani, "tricolorii" trebuie să repete isprava, la Constanţa, în martie!
Dacă mergi întins şi ocoleşti cu iscusinţă blocajele de trafic ori gropile pitite pe carosabil, nu trec 11 ore şi cobori din maşină pentru a respira aer de Belgrad. Oraşul nu e rupt complet de amintirea terifiantă a războiului de secesiune din anii '90. În centrul Capitalei încă fac umbră pămîntului scheletele construcţiilor bombardate de aliaţi, iar în atmosferă parcă pluteşte şi acum, incomplet disipată, spaima raidurilor aeriene.
Un meci cît o finală
Aici, nu departe de kilometrul zero al urbei, se află sediul Federaţiei Sîrbe de Fotbal, cîteva camere închiriate într-o clădire stil comunist, amplasată pe principalul bulevard, Terazije. La zece minute distanţă, cele două stadioane, Steaua Roşie şi Partizan, vecine de cartier într-o alăturare curioasă pentru o rivalitate atît de ascuţită. Sînt vîrfurile triunghiului de foc în care se prepară deja confruntarea cu "tricolorii" din calificările pentru Mondiale.
Pe 28 martie, România - Serbia va fi partida care va decide soarta naţionalei pentru următorii doi ani. Eşecul şi remiza compromit preliminariile, un succes ne ţine în viaţă, dacă luăm trei puncte şi la Viena, patru zile mai tîrziu, pe 1 aprilie.
Iată de ce o incursiune în inima fotbalului sîrb vine să ne arate cu cine ne vom bate peste două luni şi jumătate, cînd trupa lui Piţurcă e obligată să joace un meci cît o finală. Ghizi prin hăţişurile belgrădene vor fi Alex Gligorici, jurnalist la cotidianul "Sport", şi Miroslav Vjetrovici, fost ziarist, acum scouter Liverpool pentru zona Balcanilor şi afacerist pe zona media.
Sîrbii şi-au făcut naţionala pe scheletul echipei
