Volumul al doilea al romanului „Anna Karenina” de Lev Tolstoi poate fi achiziţionat mâine, împreună cu ziarul “Adevărul”. Numeroasele ecranizări ale cărţii lui Lev Tolstoi, cu Greta Garbo, Vivien Leigh, Jacqueline Bisset şi Sophie Marceau în rolul Annei Karenina, arată că romanul a fost şi va rămâne una din operele de referinţă ale literaturii universale. Când Gustave Flaubert publica “Madame Bovary”, în 1857, romanul lui Tolstoi nu era încă scris. Abia în 1873, inspirat de evenimente ce au avut loc la o moşie vecină, unde amanta respinsă a unui nobil s-a sinucis aruncându-se în faţa unui tren, romancierul rus a început să lucreze la capodopera sa, desăvârşită şi publicată în 1877.

Iubire şi Datorie

Iar dacă scriitorul francez, sub deviza „Madame Bovary c’est moi”, transmitea mesajul vulnerabilităţii omului în faţa sentimentului iubirii, ori sfârşitul, în multe cazuri tragic, al căsătoriilor de convenienţă, Tolstoi a renunţat în parte la tonul moralizator şi a privit drept în faţă o dramă.

A relatat istoria Annei Karenina, căsătorită cu bătrânul Karenin, a cărui incapacitate de manifestare a iubirii a determinat-o pe tânără să-şi caute dragostea în altă parte. Pentru contele Vronski, ea îşi va fi sacrificat familia şi devotamentul faţă de propriul copil.

Tolstoi, precum Dostoievski, se dovedeşte un remarcabil observator al gamei de sentimente prin care trece eroina – sfâşiată, asemeni eroinei lui Flaubert, între iubire şi datorie: dorinţă, suferinţă, gelozie, remuşcare, milă, obsesie, disperare.

„Modelele” nefericirii  familiale

În fond, scriitorul rus pune pe hârtie mai multe modele de familii nefericite. Iată începutul romanului: “Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei (...) Soţia aflase că bărbatul său avea