Bani, un alt stil de viaţă sau studii de calitate sunt motivele pentru care unii se aventurează încă spre alte zări. Totuşi, fenomenul pierde din proporţii. În timp ce unii români se întorc în ţară, învinşi de şomajul din Vest, alţii îşi iau zborul spre un trai mai bun. Studenţii profită de statutul lor pentru a afla dacă „viaţa e în altă parte“. Omul lasă şi casă, lasă şi masă pentru bani. Este concluzia la care a ajuns bucureşteanca Lucreţia C., după cei 57 de ani de viaţă.

Din cauză că nu are anii de muncă pentru pensie şi a pierdut postul de ajutor la Spitalul Fundeni, s-a suit în trenul de Salonic în ajunul Revelionului, cu intenţia de a rămâne la Atena până îşi găseşte ceva de muncă. Noul an a găsit-o în tren, în căutarea unei vieţi noi.

„Nu mă feresc de treabă. Şi la cules de legume ar fi bine. Am înţeles că ei lucrează până la 3.00 noaptea şi sunt plătiţi cu 3 euro pe oră“, povesteşte femeia.

De România o leagă un apartament în Colentina şi o casă la ţară, unde a lăsat câteva animale în grija unui vecin. Bărbatul cu care s-a recăsătorit după moartea primului ei soţ a plecat la muncă, în ţara lui de baştină, India.

„Când vine, aduce bani. Dar şi la ei e greu şi avionul costă mult, trebuie să fac şi eu ceva“, ne explică femeia. Speră să găsească în Grecia o bătrânică de care să îngrijească şi să poată trăi acolo cu soţul ei.

 „Dacă nu, am o soră în Suedia, unde cu siguranţă voi găsi ceva de făcut“, spune optimistă Lucreţia.

Cu gândul doar acasă

Pentru Nicolae (44 de ani) şi Luminiţa Cârstea (37 de ani), experienţa migrării a durat un an. Ei au plecat în vacanţă la sora lui Nicolae, în Spania, şi au profitat de ocazie pentru a-şi găsi ceva de muncă.

Au sperat că le va merge mai bine decât în ţară şi că-şi vor putea ajuta mai mult cele două fiice de 1