EVZ vă povesteşte cum se trăieşte din peluză un meci disputat pe 3 ianuarie. Sursa: Reuters

Întâmplător, Chelsea - Southend United, din turul 3 al Cupei Angliei. Partida disputată pe „Stamford Bridge“ (arena a fost plină) s-a terminat la egalitate, scor 1-1, şi se va rejuca. Pentru pasionaţii de cifre: ivorianul Kalou a deschis scorul în minutul 31, iar meciul curgea monoton spre victoria previzibilă a gazdelor. N-a fost aşa, pentru că s-a opus un fundaş înalt, slăbănog şi rău, cum sunt fundaşii din liga a treia engleză. Peter Clarke a egalat în minutul 90.

Ziua unui băiat modest

Sâmbătă a fost ziua lui, şi nu doar pentru că aşa se scrie când marchezi pe „Stamford Bridge“. Chiar a fost. Pe 3 ianuarie 2009, Clarke a împlinit 27 de ani. Şi dacă până la 27 de ani n-ai ajuns cineva în Premier League, e prea târziu pentru vise ca nocturnele marilor stadioane europene. Clarke a fost junior la Everton şi se mândreşte cu prietenia lui Rooney, dar ceva s-a întâmplat şi drumul fundaşului a fost în jos, mereu în jos, spre diviziile mici.

La finalul meciului, eroul de-o zi din Cupa Angliei, un englez înalt, slăbănog, rău şi conştient de sine a spus doar atât: „Trebuie să ne concentrăm la meciul cu Crewe, de sâmbătă, din campionat. De acolo ne vine pâinea“. E epilogul unei piese care n-are nimic din zgomotul inutil care astupă fotbalul de pe malurile Dâmboviţei. Amănunt „eco“: Tamisa e cel mai curat râu din Europa.

Actul I: ce căutăm pe „Stamford Bridge“?

Am coborât în staţia de metrou „Fulham Broadway“, la cinci minute de mers pe jos prin marea albastră de suporteri ai celui mai select club londonez, pentru că aveam o întrebare şi niciun răspuns: „De ce nu iau englezii niciodată pauză de fotbal?“. Se joacă dintotdeauna a doua zi de Crăciun, în celebrul „Boxing day“.

Şi la două zile după An