De cînd am aflat că la Palatul Victoria s-au evacuat două etaje ca să-i facă loc doamnei ministru Elena Udrea, care n-avea birou de lucru, nu pot decît să mă bucur că lucrez la o revistă culturală. De cînd în fruntea Secretariatului General al Guvernului a fost impusă (plantată, paraşutată) doamna Daniela Andreescu (veche amică a familiei Cocoş), mă bucur din nou că lucrez la o revistă culturală. Închipuiţi-vă că ar fi trebuit să mă ocup (la o altfel de gazetă) de aceste două doamne (sînt doamne...!, vorba Ioanei Bradea). Adică să mă las aburit de „turismul ecumenic“ al Elenei Udrea sau să mă indignez că a ajuns ministru în Cabinetul Boc şi că s-a instalat în Palatul Victoria. Sau ar fi trebuit să scotocesc în trecutul Danielei Andreescu şi să aflu că, din poziţii-cheie în sistemul guvernamental, oferea exclusivităţi firmei conduse de Dorin Cocoş. Dar asta n-ar fi nimic. Nici nu vreau să-mi închipui o zi de muncă a celor două doamne. Chiar mă întreb pînă unde merge depersonalizarea premierului Boc să accepte să fie flancat, în Palatul Victoria, de două persoane care vor lucra direct cu Palatul Cotroceni. Să nu fie în ţara asta un jurist mai acătării decît Daniela Andreescu, care să-i ţină evidenţa actelor premierului Boc? Chiar aşa, premierul a înghiţit pe nemestecate şi această hotărîre de numire? Adică, Emil Boc să nu poată propune un jurist pe care îl apreciază şi să accepte acest transfer peste noapte de la Palatul Cotroceni la Palatul Victoria? Dacă preşedintele Băsescu numeşte tot ce mişcă în ţara asta, dacă Elena Udrea se lăfăie în birourile de la Palatul Victoria, atunci se explică şi retragerea lui Theodor Stolojan. Omul era fidel lui Traian Băsescu, dar ar fi vrut, probabil, un mic spaţiu de manevră. Sau măcar o discuţie despre oamenii care intră în Guvern. Sau, poate, în ceasul al 12-lea, ar fi strecurat un stingher şi nevinovat „să ne mai gîndim“.