- Editorial - nr. 233 / 8 Ianuarie, 2009 In acest plin razboi, dezlantuit in Fasia Gaza intre Israel si combatantii Hamas, la distanta, in Italia lui Michelangelo si a lui Dante, doua echipe, formate din copii evrei si palestinieni, s-au intalnit la un meci de baschet. Se intampla in prima zi a dezlantuirii violentelor, a atacului barbar, aducatoare de moarte prin razboiul terestru din Fasia Gaza. Nu are nicio importanta rezultatul meciului de baschet! Fotografia aceea, facuta la sfarsitul intalnirii sportive, a inconjurat lumea. Unul langa altul, tinandu-se ca intr-un lant uman, ei, copiii, veneau sa dovedeasca faptul ca se poate trai in pace, in buna armonie, fara arme, fara ura, fara resentimente, indiferent de nume, de etnie, de religie, de culoarea pielii. Ei doreau sa spuna lumii ca armele pot sa taca! La mii de kilometri, o cu totul alta realitate zguduia lumea! Militari israelieni inarmati pana in dinti. Explozii. Tiruri de artilerie. Bombardamente. Coloane de fum negru. Groaza. Morti si raniti. Printre ei, multi copii. Civili nevinovati. Case rase de pe fata pamantului. Fasia Gaza arzand in focul incendiilor. Imagini de cosmar. Scene total contrastand cu acea fotografie care a facut inconjurul lumii. Cei mari nu au invatat, absolut nimic, din lectia umana, plina de semnificatii, a copiilor. Nu-i exclus ca acolo, in acel iad de pe pamant, sa fi fost ucis chiar si un membru din familiile sau dintre rudele copiilor zambindu-ne din acea fotografie! "Sa-i stergem de pe fata pamantului!". Acesta-i indemnul-juramant al militarului israelian Noah. Asta era declaratia lui, urmarita prin canalele mass-media, plina de ura si de venin. Si nu numai a lui. Sapte sute de palestinieni au fost ucisi. Alti 3.500 au fost raniti. O familie intreaga - parinti si copii, deopotriva, - a disparut, cu casa cu tot, intr-o clipita! Mila nu exista. Tutelara-i doar hotararea: "Sa-i