Avem guvern de criza, dar criza, unde e ea oare? Astept sa raporteze Carrefour cat a vandut de sarbatori, dar nu-mi vine sa cred ca nu a avut vanzari-record. Probabil nu cat producatorii de artificii, care trebuie ca au crescut cu 300% fata de anul precedent. Municipalitatile din Romania, care tocmai au primit ordin de la premierul Boc sa nu isi mai ia mobile noi, au tras artificii ca sa distreze poporul de valoarea marfii din vreo suta de magazine IKEA laolalta. Mai multi oameni cu clapari noi si boarduri de zapada, mai multe Jeepuri cu figuri prospere in ele inghesuindu-se sa urce in telegondole si telecabine eu nu am vazut de cand sunt. E clar ca nimeni nu crede ce zice televiziunea despre criza, altfel nu s-ar cheltui in acest hal.
E adevarat, s-a intrat in incremenire psihologica. Nu se mai cumpara terenuri si masini. Nu se mai fac investitii, se consuma doar, ca in restaurantul de pe Titanic.
Ce poate face un guvern anticriza? Ca sa va spun iluzia mea, principala calitate a unui asemenea guvern – si motivul pentru care am indemnat pe toata lumea sa nu sara de pe bloc cand el s-a format – este aceea ca exista. Alternativa la el erau luni de instabilitate si radicalizare, pentru care chiar nu era momentul. Nu am nimic contra unei lupte bune, dar nu acum, cand trebuie sa facem imprumuturi noi ca sa le platim pe cele vechi. Simplu spus, speranta mea a fost ca un guvern cu o larga majoritate va convinge lumea ca e mai solvabil decat unul minoritar. Altfel, nu ma astept la miracole din partea sa. Dar, ca sa dau un exemplu foarte controversat zilele astea, a nu permite pensionarilor sa mai lucreze e o masura anticriza, pentru ca vizeaza eliberarea unor slujbe pentru oameni mai tineri, care sunt si vor fi disponibilizati.
Nu ar trebui sa fie o problema pentru artisti, care pot avea alte tipuri de contracte pentru colaborari. Dar daca v