- Social - nr. 233 / 8 Ianuarie, 2009 Invitat la Sighet, alaturi de alte trusturi de presa din tara, cu ocazia sarbatoririi a 40 de ani de existenta a Ansamblului folcloric "Mara", de Federatia Romana de Folclor, am observat cum s-a aruncat un fel de punte intre real si aparent in mirifica zona a Maramuresului. Ma intrebam care sunt faptele viitoare, prin ce secreta prelungire se infiltreaza ele in substanta timpului, pe care noi dorim sa le patrundem, sa le descoperim, in care sub influenta luminii vedem alte forme si intelesuri. Stiam deci ca gandirea depaseste barierele trase. Printr-o putere acuta ea sintetizeaza si reproduce infinite posibilitati de a sti, de a crea. La Sighet auzeam, parca tremurai, abia perceptibil materia in miscarea ei tutelara, ca si cum, intreaga, ar fi respirat, alimentandu-se din cosmice rezervoare cu sens. Artisti, scriitori, ziaristi s-au ridicat semeti in spatiile de vis ale dacilor pentru a auzi cantecul sangelui. Zilele de vineri, sambata si duminica pareau scoase dintr-un buzunar secret al constiintei, ca o dezlegare intru ratacire. Toti la un loc cautau parca lumina adevaratei lor infatisari, sau poate dimpotriva, departandu-se de ea, intr-un disperat gest al intoarcerii spre iluzia puritatii si spre dorinta candorii. Despovarati de orice oprelisti, dansatorii si cantaretii au fost prinsi intre marele lunete ale constiintei, facand de garda si presimtind curba sinuoasa a trairii libertatii depline. In privirile si in sangele tuturor curgea acel fior salbatic, pe care ti l-a dat iesirea din labirintul realitatii trasate, unde nimic nu este dat si impus, ci totul e aflat, descoperit si trait. Acolo ne-am ridicat biruitori, insa cu grijulie rabdare, odata cu constiinta, care intotdeauna ne este tuturor medic de garda. Orele petrecute la Sighet, ne-au ramas azi doar amintiri usor departate. Cate fragmente de timp asemenea, oare, se v