Ioana Lupea: „Orice agresiune energetică sau de altă natură a Rusiei faţă de un vecin membru sau nemembru al Uniunii Europene este primită la fel: vinovată este victima“.
Dacă un prichindel este snopit în bătaie de un musculos de 2 metri şi 110 kg, vinovat este prichindelul care, înainte de a fi lăsat lat, a insultat namila. Cam asta este şi atitudinea unor comentatori şi politicieni europeni care se grăbesc, într-un cor mânios, dar plăcut urechilor Kremlinului, să acuze Ucraina pentru actuala criză a gazului din Europa şi să justifice agresiunea Rusiei. Învinovăţirea Ucrainei şi doar a Ucrainei pentru noua criză a gazului este şi unul dintre scopurile politice ale Rusiei, care încearcă să discrediteze Kievul în faţa puterilor occidentale dispuse să-i înmâneze invitaţia de aderare la NATO. Aşa cum a făcut-o cu succes şi în cazul lui Mikhail Saakaşvili care s-a trezit, după intervenţia Rusiei în Georgia, izolat pe scena politică internaţională, pe motiv că a tras primul foc.
Poziţia semioficială a UE este că ambele ţări sunt responsabile, dar preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a admonestat public doar Kievul, cerându-i imperativ să nu creeze nicio problemă în tranzitul gazului dacă-şi doreşte o relaţie strânsă cu Uniunea. Ce crimă a comis Ucraina din moment ce nu poate fi demonstrat, dincolo de orice dubiu, că a furat tot gazul din conducte, aşa cum pretinde Rusia? Kievul a refuzat să accepte mărirea, de la 1 ianuarie 2009, a preţului gazului. Nu asta se cere şi administraţiei de la Bucureşti? Să renegocieze preţul gazului cu Moscova, renunţând şi la intermediarii impuşi ca o condiţie obligatorie pentru furnizarea gazului chiar de Gazprom? Ceea ce prea mulţi se fac a uita, inclusiv la Bucureşti, este că orice contract încheiat cu Gazpromul nu e doar comercial. Închid ochii în faţa tuturor dovezilor că Rusia foloseşte energia ca