Chestiuni obiective m-au făcut ca anul acesta să nu apuc să ajung la Slujba de Bobotează.
Mi-a rămas doar să mă mulţumesc cu imaginile de la televizor. Şi, spre marea mea bucurie, anul acesta, Teofania sau Dumnezeiasca Arătare, cum mai este numită Sărbătoarea Botezului Domnului, a fost de o eleganţă dumnezeiască. Nu au mai existat cozi, îmbrânceli la coada spre apa sfinţită, înghionteli sau cine ştie ce incidente.
Salvarea mea duhovnicească a reprezentat-o postul de televiziune Trinitas TV unde, în direct, am putut să urmăresc sfinţirea Agheasmei Mari la Catedrala Patriarhală. Şi mi-am adus aminte - deh, ca păcătosul - că mulţi clerici, dar şi drept-măritori creştini au privit la început chiorâş spre această iniţiativă a Patriarhului Daniel.
Unii din habotnicie, alţii din simplul motiv că nu se pot adapta la noile cerinţe ale vremurilor. Care nu înţeleg că societatea are alte provocări, iar cuvântul lui Dumnezeu trebuie propovăduit şi cu mijloace moderne. Cred că, dacă Sfântul Apostol Pavel ar fi avut la dispoziţie internetul, l-ar fi folosit, pentru că ce sunt, la urma urmei, epistolele dacă nu nişte scrisori? Mie, unuia, postul Trinitas TV îmi place. Este o alternativă creştină. De ce să fiu obligat să mă uit la cine ştie ce filme cretine sau la crime în direct şi nu la ceva frumos, ziditor?
La Bucureşti, Boboteaza a fost înălţătoare, iar credincioşii s-au comportat ca o comunitate şi nu ca o turmă. Insomniac fiind, pe la 1.30, am urmărit în reluare, pe Neptun TV, Boboteaza de la Constanţa. Pregătire ireproşabilă, 50.000 de sticle de apă aranjate sub forma Crucii Sfântului Apostol Andrei şi peste 30 de oameni care s-au aruncat în apele îngheţate ale Pontului Euxin. E adevărat că pe malul mării întotdeauna Boboteaza este mai spectaculoasă decât în alte locuri, dar nu trebuie omisă buna organizare asigurată de ÎPS Teo
