Chiar dacă Richard Wagner manevra, încă din 1849, substantivul Gesamtkunstwerk, asociem, de regulă, noţiunea de „operă de artă totală“ cu sfîrşitul secolului al XIX-lea. Această epocă a decadentismului, a simbolismului, a variaţiunilor naţionale în gama art nouveau produce mariajul artelor disparate, transferul dintr-o zonă a sensibilităţii estetice în alta. Dincolo de modulările locale (Jugendstil, Sezession, Arte joven sau Nieuwe kunst), o formidabilă coerenţă stilistică – geometria sinuoasă, nota elitistă, latenţele decorative – particularizează mare parte din producţia artistică din preajma anului 1900. În geografia acestui fenomen cultural, Belgia are aura unui centru de iradiere. S-a convenit că prima manifestare a „stilului 1900“ (în varianta coup de fouet) are loc la Bruxelles, în 1893-1894. Este vorba, desigur, de celebra casă Tassel, proiectată de Victor Horta. De efervescenţa acelor ani se leagă însă o altă operă arhitecturală, la fel de îndrăzneaţă şi cu o remarcabilă posteritate: clădirea magazinului Old England. Astăzi, restaurată cu grijă şi reconvertită funcţional, întregeşte printr-o anume „muzicalitate“ intenţia de unitate artistică de odinioară. Autorul ei, Paul Saintenoy (secondat de Jules De Becker), căuta să concilieze imperativul conservării şi al valorizării oraşului istoric cu posibilităţile tehnice contemporane. Modelul teoretic la care se raporta era furnizat de arhitectul, restauratorul şi teoreticianul Eugène Viollet-le-Duc, el însuşi un vizionar plin de fantezie, apologet al structurilor metalice. Aşa se face că edificiul nostru, inaugurat pe 26 martie 1900 şi imediat elogiat în presa franceză, germană şi engleză, se distinge nu doar prin fineţea osaturii sau prin rezolvarea ingenioasă a problemelor de structură, ci şi prin calitatea de a fi unul dintre primele în întregime metalice. Programul căruia îi era destinat imobilul – co