Au trecut si Boboteaza, si Sf. Ion, gata cu sarbatorile de iarna, gata cu zilele libere, petrecerile si mesele copioase. Vrem nu vrem, trebuie sa ne detasam de ultimele doua saptamini si sa ne asternem serios pe treaba. Iar treaba asta naste ginduri berechet, auspiciile sub care a inceput 2009 nefiind tocmai optimiste. Pentru ca, e clar, unda de soc a crizei financiare a ajuns si la noi. Primele intrate sub tavalugul recesiunii au fost firmele imobiliare, marile fabrici auto, societatile de constructii, dar si cele care isi bazeaza mare parte din activitate pe export. De asemenea, romanii cu credite bancare au fost serios afectati inca de anul trecut de marirea dobinzilor si a ratei de schimb valutar, ca si cei care locuiesc in chirie. Cind, la sfirsitul anului trecut, ei "plingeau", poate multi dintre cei neatinsi inca de "primul val" nu au constientizat gravitatea situatiei. A venit insa 2009, cu un euro ce a depasit maximul ultimilor 4 ani si a ridicat serioase semne de intrebare.
Poate unii dintre dumneavoastra veti spune, ei bine, ce e nou in toate astea? De ani de zile aceasta e "politica" in Romania. Scumpiri peste scumpiri, mai mult sau mai putin justificate, fluctuatii accentuate ale leului, dobinzi mari, preturi exagerate, nivel de trai scazut. De ce ar fi mai rau sau de ce ne-am teme mai mult acum decit altadata?! E un punct de vedere optimist si, poate, chiar aveti dreptate. Poate, sub influenta declaratiilor alarmante si a scenariilor infricosatoare care ne lovesc din toate partile - autoritati, sindicate, patronate, analisti, bancheri, diverse institute de sondare -, nu putem gindi cu mintea limpede. Si, sa spunem, poate exageram un pic. Si, totusi, exista semne clare care ne dau de gindit: valul de disponibilizari, aminarea reluarii productiei pe 2009 in cazul mai multor unitati (la Braila, de exemplu, vezi Celhart, Laminorul, unele societat
