Coordonator Paul Freedman Istoria gustului Traducere de Raluca Cimpoiaşu, Andra Stoica, Mădălina Tureatcă Editura Vellant, Bucureşti, 2008, 368 p. Gusturile culinare specifice unor perioade au fost multă vreme considerate apanajul unei mode şi expresii ale frivolităţii unor grupuri sociale privilegiate. Antropologia ceremonială se consacră, de pildă, exceselor gastronomice ale ospăţurilor aristocrate, întîlnite atît în lumea occidentală, cît şi în trecutul abassid sau chinez, unde gătitul era activitatea servitorilor, iar degustarea, cea a stăpînilor. Gastronomia, în toată diversitatea şi amploarea ei, nu a beneficiat de un statut de disciplină à part entière, lăsînd, astfel, unei exploatări parţiale un aspect esenţial al vieţii cotidiene a omului. Istoria gustului, editată de Paul Freedman, îşi propune să retraseze, prin intermediul dovezilor arheologice şi al ilustraţiilor vremii, evoluţia cronologică a gastronomiei, din preistorie pînă astăzi. Mai mult decît o istorie însă, lucrarea este o incursiune în sociologia gustului, la afluenţa dintre straturile interioare ale unei societăţi, pe de o parte, şi dialogul cultural între societăţi şi culturi distincte, pe de altă parte. Teza lui Paul Freedman enunţă modul de pregătire a hranei ca fiind sufletul unei societăţi şi, în-tocmai ca aceasta, guvernat de o contradic-ţie intrinsecă, între instinctul primar de conservare şi nevoia vitală de schimbare. Gustul de nevoie în epoca preistorică Deşi nu ştim ce mîncau oamenii din Africa central-estică de acum 5 milioane de ani, dieta lor nu poate fi foarte diferită de cea a maimuţelor mari, ne spune Alan K. Outram, arheolog al mediului. Strămoşii noştri îndepărtaţi, „spărgătorii de nuci“, erau mai degrabă vegetarieni şi necrofagi decît mari vînători şi cădeau pradă leoparzilor. Abia omul din Neanderthal a început să vîneze, iar Homo habilis a devenit şi pricepu