Alija Krha isi incovoaie trupul desirat si uscativ ca sa-si adune legumele din gradina sa saracacioasa privind peste Podvelezje, un platou din sudul Bosniei-Herzegovinei sterp si singuratic, acoperit de arbusti si din loc in loc de maracini.
Este singurul din cei doar trei locuitori care s-au intors, in acest peisaj dezolant, dupa razboiul din 1992-1995. Fata batuta de soare a batrinului de 70 de ani se lumineaza cind vine vorba de vint.
„Asta-i bine. Centralele eoliene n-ar deranja pe nimeni aici”, spune el cind i se povesteste ca un investitor occidental are de gind sa construiasca ferme eoliene in aceste tinuturi. „Ar putea sa ajute la ridicarea acestei zone si i-ar putea convinge pe cei mai tineri sa se intoarca aici si in satele invecinate."
Dar este departe certitudinea ca aceste ferme eoliene vor sosi curind. De peste patru ani, Vjetroenergetika, o societate locala infiintata de firma austriaca Windkraft Simonsfeld GmbH, se zbate sa inainteze cu un proiect de 40 de milioane de euro pentru constructia unei ferme eoliene la Podvelezje.
In fiecare an au fost alte intirzieri si piedici. „Este un exemplu clasic al modului in care nu trebuie tratati investitorii straini”, se plinge Zejna Sanjevic–Kussmaul, manager la Vjetroenergetika.
In ciuda cresterii constante a pretului la energie pe piata mondiala si al interesului crescind fata de sursele ecologice de energie electrica, constructia fermelor eoliene in Bosnia intimpina rezistente de fiecare data.
Opozitia este mai degraba pasiva si nu deliberata si este rezultatul unei legislatii prost intocmite si al birocratiei. Este in parte si efectul ignorantei autoritatilor locale si al conflictelor de interese dintre posibilii investitori si societatile de electricitate de stat care vor sa controleze construirea acestor sisteme si sa stringa roadele de pe
