Este încă prea devreme pentru a spune ceva despre prestaţia Guvernului Boc sau despre prestaţia oricărui ministru. Dar ceea ce nu am înţeles noi în vîltoarea evenimentelor de la sfîrşitul anului trecut este cum au ajuns în acest Guvern o parte dintre actualii miniştri. După o perioadă de negocieri confuze, în care PSD şi PDL şi-au împărţit portofoliile, ne-au fost serviţi urgent nişte oameni, puşi de-a valma, oameni care, alfel, nu ar sta nicidecum împreună. Au firi diferite, trasee profesionale foarte diferite, capacităţi diferite şi, mai ales, anturaje diferite. Guvernul lui Emil Boc arată ca o sorcovă şi este format din vedete care stau laolaltă cu iluştri necunoscuţi. Deşi este greu să-i împarţi după criterii clare, în acest cabinet par a se contura patru categorii de oameni politici: oamenii de bani, potentaţii politic, prezenţe aparent benigne şi păsări-stomatolog. Nu avem aici pretenţia unei taxonomii ştiinţifice, ci doar urmărim să vedem cum de au ajuns şi ce caută aceşti oameni în Executiv. În categoria pe care am numit-o oamenii de bani, regăsim cîteva prezenţe surprinzătoare. Aceşti oameni au una sau mai multe trăsături comune, după cum urmează: foarte mulţi bani, în spatele lor sînt oameni cu şi mai mulţi bani, reprezintă puternice grupuri locale sau centrale, sînt practic necunoscuţi plublicului larg (cu o singură excepţie) şi au fost trimişi în Guvern cu misiunea de a face şi mai mulţi bani. Acestui profil par a corespunde nume precum Ioan Bazac, ajuns de la Ferrari la Ministerul Sănătăţii, Ioan Nemirschi – de la Primăria Constanţei la Ministerul Mediului – şi alţii. Excepţia la care făceam referire mai sus, este, evident, ministrul roz, Elena Udrea, apropiata lui Traian Băsescu şi mereu aflată în preajma banilor publici (jumătate din parcările Bucureştiului îi stau la dispoziţie) şi a oamenilor cu lipici la banii publici, cum ar fi soţul domnie