Rubrica sub care se înscriu aceste însemnări despre Brazilia a stat de la început sub semnul unei aluzii culturale uşor de descifrat: Tropicele noastre "surîzătoare" se opuneau instinctiv celebrelor Tropice "triste". Autorul care a impus sintagma sacramentală împlineşte zilele acestea o sută de ani; secolul lui Claude Lévy-Strauss se încheie în aparentă glorie. Cînd atunci, demult, la solicitarea autorităţilor braziliene, etnologul a petrecut cîţiva ani la Săo Paulo şi în Amazonia, el avea doar vreo 30 de ani. Sintagma inventată de el, tristes tropiques, a făcut însă dată şi a rămas pînă astăzi ca un fel de etichetă aplicată Braziliei, etichetă pe care generaţiilor viitoare le va fi greu s-o dezlipească.

Claude Lévy-Strauss este astăzi o glorie naţională franceză, o glorie a lumii occidentale: ediţia operelor sale în colecţia Pléďade de la Gallimard (cu sumarul stabilit de autorul însuşi - situaţie excepţională în cazul celebrei serii), vizita neobşnuită pe care Preşedintele Sarkozy i-a făcut-o pentru a-l felicita de ziua naşterii, omagierea lui la Academia Franceză, for al cărui membru este de cîteva decenii bune - iată cîteva evenimente spectaculoase legate de sărbătorirea care a luat forma unei reverenţe universale în faţa marelui savant.

Dacă cineva ar vrea cu tot dinadinsul să afle pentru ce, în viziunea antropologului structuralist, Tropicele sunt "triste", n-ar fi uşor să-şi dea seama. în carte nu prea se spune de ce. Fără îndoială că impresia generală a autorului a contat mai mult decît faptele de pe teren cu care el s-a confruntat. Poate că sensul polemic al sintagmei schiţează un început de explicaţie: după ce secole la rînd exploratorii europeni s-au îndreptat spre Tropice în căutarea paradisului terestru, la mijlocul secolului XX cineva ne garanta că, departe de a fi paradisiace, Tropicele văzute de el ar fi fost mai degrabă tr