La 20 noiembrie 1916, Regimentul 51 Infanterie a fost implicat in lupta de la Iepuresti (jud. Giurgiu). Sansa nu a fost de partea militarilor romani, 300 dintre acestia fiind luati prizonieri de bulgari. Modul in care au fost tratati captivii a fost observat de soldatul Tofan Constantin, originar din comuna Sendreni, jud. Covurlui (Galati, in prezent). Prizonierii au fost dusi la Zimnicea, iar de acolo au fost transportati la Sistov (Bulgaria). In primele trei zile au fost tinuti langa piata de la marginea orasului, fara sa primeasca mancare timp de doua zile. In acest interval de timp au murit 11 militari care au mancat fasole, mamaliga si paine primita de la bulgaroaice. Un capitan medic german a efectuat autopsia, constatand ca alimentele primite de prizonierii romani erau otravite. In acest context, autoritatile bulgare au dispus ca internatii sa fie mutati in fosta cazarma turceasca din Sistov, interzicandu-le acestora sa mai cumpere alimente de la civili. Prizonierii au primit, zilnic, un sfert de paine si „putina fasole sau grau fiert", la care se adauga cafea fara zahar. La 17 decembrie 1916, 560 de prizonieri romani au fost imbarcati pe un slep la Sistov si dusi pana la Giurgiu, de unde au mers pe jos pana la Bucuresti. In Capitala, trecatorii le-au aruncat batiste „cu bani, paine, prajituri, tutun si tigari", inainte de a fi inchisi in fabrica de saci Saint Fr'res, unde existau alti 5.500 de militari romani. Toti prizonierii au fost ajutati de d-na Cantacuzino, sotia raposatului Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), care le-a oferit alimente. La 1 ianuarie 1917, Tofan Constantin s-a oferit sa faca parte din echipa de 200 de militari care a fost trimisa in gara Faurei pentru a descarca obuze din vagoane. La plecare, fiecare soldat a primit din partea d-nei Cantacuzino cate o ranita, care continea o camasa, o flanela, o pereche de pantaloni, o caciul