S-a vorbit si se mai vorbeste inca in Romania despre starea spitalelor si a medicinii umane.

Eu una cred ca e timpul sa ne punem un semn de intrebare si in legatura cu medicina veterinara de la noi. In primul rand, as dori sa impartasesc la cat mai multa lume pierderea pe care am suferit-o si concluziile mele strict personale legate de aceasta experienta.

In urma cu o luna si jumatate am gasit un pisoi micut si racit, dar plin de viata si de afectiune, care a murit, fiind sub tratament cu antibiotice (in a patra zi, cu intrerupere de 24 h, caci era duminica). Revolta mea e generata de atitudinea medicului, care dupa trei zile de tratament injectabil cu Amoxicilina, mi-a spus ca nu mai trebuie sa vin cu pisoiul la cabinet, nu m-a avertizat ca nu era definitiv vindecat si ca la cel mai mic semn ca ceva nu e in ordine ar trebui sa-l readuc la consultatie. Plus ca in ziua fatidica, atunci cand pisicul era sub soc, desi l-am rugat insistent, n-a putut sa vina de urgenta la cabinet, intarzierea fiind fatala. Am fost nevoita sa caut un alt medic, sa dau telefoane pentru a gasi oxigen (pisicul avea caile respiratorii asa de inflamate ca nu mai putea respira), dar, din pacate, fara a mai putea evita moartea.

Doua zile mai tarziu, am fost la medicul respectiv sa imi explice cum s-a putut intampla o astfel de tragedie. A recunoscut ca, probabil, tratamentul nu a fost suficient, ca a fost indus in eroare de semnele clinice (pisicul era foarte jucaus). Ce poti sa faci cand iti pui increderea in cineva, cand ii incredintezi o faptura vie si nu ai nici un fel de sprijin dupa ce platesti si parasesti cabinetul? Si cum sa faci dovada unor servicii medicale, cand de la unele cabinete, nici macar nu ti se da bon fiscal sau chitanta? Sau in carnetul de sanatate, medicul veterinar nu noteaza tratamentele, nici macar antibioticul administrat. Sau nici o clinica, nici