Două retrospective dedicate unor creatori ai secolului al XIX-lea - Gustave Courbet şi J.W.M. Turner - au oferit publicului o lecţie despre relativitatea unor etichete precum "realist", "revoluţionar", "vizionar"...

Courbet (1819-1877) este îndeobşte considerat nu numai ca un reprezentant emblematic al mişcării realiste, ci şi ca un rebel înnăscut care a respins a priori tot ceea ce ţinea de tradiţie. Cele circa 120 de lucrări din expoziţia pe care Muzeul Metropolitan a organizat-o împreună cu Reuniunea Naţională a Muzeelor Franţei ilustrează un adevăr mult mai complex.

Spirit boem, participant activ la evenimentele Comunei din Paris, Courbet a fost mai mult un rebel din punct de vedere social şi politic decât artistic. N-a dorit niciodată să schimbe limbajul pictural, ci doar să-l transforme, să-l adapteze la condiţiile unei lumi cu un set diferit de valori. A dorit, aşa cum el însuşi declara, să-şi dezvolte propria individualitate - " raţională şi independentă " - pornind de la " înţelepciunea acumulată a tradiţiei. "

Explicite sau nu, influenţele sunt vădite atât în portrete - Rembrandt, Ingres - şi nuduri - Veronese -, cât şi în peisaje - Lorrain, olandezii secolului al XVII-lea, Constable, Corot?

Subiecte pe care le-a abordat - o femeie la scăldat, înmormântarea unui sătean, un cerb în fugă, artistul în studio sau întâlnindu-se pe o potecă cu unul dintre protectorii săi - nu sunt neapărat novatoare. Reprezentând cu aceeaşi uşurinţă blana unei vulpi sau coama roşie a unui model irlandez ca şi dealurile stâncoase, spuma mării sau râul Loue izvorând dintr-o grotă, Courbet a reuşit însă să ridice, ca puţini alţii, comunul, banalul vieţii de zi cu zi la nivelul de "seriozitate" al picturii cu subiect mitic sau religios atât de apreciată de lumea academică.

Există o tendinţă recentă a organizatorilor de