Acest articol nu se doreste un drept la replica, ci o incercare de ridicare a unei manusi aruncate de autoarea rubricii de teatru a Ziarului de duminica, reputat critic de teatru si mai nou presedinta AICT-Romania. Doamna Alice Georgescu a dedicat un mini-serial editiei cu numarul 18 a Festivalului National de Teatru, remarcand o serie de aspecte ale acestuia de natura sa-i trezeasca nemultumirea. Citind cu regularitate rubrica semnata de domnia-sa am remarcat ca de cele mai multe ori nemultumirea – fata de spectacole, carti, persoane si fenomene teatrale – este dominanta acestora, asa incat nu era decat firesc sa se regaseasca aceeasi stare si in ceea ce priveste FNT 2008, care nu este decat o suma a realitatilor teatrale romanesti (si, de curand, internationale, ceea ce starneste nemultumiri de alta natura).
Totusi, as vrea sa raspund catorva intrebari pe care le ridica articolul, fiindca mi se par simptomatice si ating superficial zone care ar trebui analizate in mod profund, pentru binele teatrului romanesc deplans aici. Cele doua chestiuni generale aduse in discutie fragmentar si care ar merita aprofundate, poate chiar intr-o polemica in adevaratul si constructivul inteles al cuvantului sunt: 1."national versus international" si 2. "nume grele versus tineri creatori aflati in cautarea unui "culoar propriu", ca sa folosesc chiar definitia folosita de Alice Georgescu.
1. National versus international
Recunosc: comentariile cu privire la "riscurile" si diversele "neajunsuri" pe care le-ar crea prezenta unor spectacole din strainatate pe scenele romanesti nu inceteaza sa ma uimeasca! Dincolo de uimire, insa, cred ca ar trebui discutat serios despre nevoia de o noua intelegere a termenului "national" intr-un context politic si geopolitic complet schimbat in Europa anului 2008. A devenit clar pentru toata lumea – cum p
