Extrem de modesta, in comparatie cu frumusetea si talentul ei, si-a construit o cariera actoriceasca remarcabila, departe de barfe si de lumea dezlantuita. Pe scena teatrului sau pe micul ecran, prezenta ei e o promisiune de sarbatoare
Casa din vis
- La ultimul nostru interviu, cand am vorbit despre vise, mi-ai marturisit ca cea mai mare dorinta a ta este o casa la margine de oras. S-a implinit sau o reprogramezi pentru 2009?
- Da, mi s-a indeplinit. Ceva mai tarziu decat ne asteptam eu si Florin (actorul Florin Zamfirescu, sotul ei), dar s-a indeplinit. Apoi lucrurile s-au asezat treptat, caci nu ne-am nascut cu averi. (rade) Le-am facut pe toate usor-usor si, din pricina asta, tot ceea ce inseamna acum "acasa" a capatat o si mai mare valoare. In plus, asa cum anticipam in celalalt interviu, la Mogosoaia, unde avem casuta, timpul curge mai domol. E ca si cand intri intr-o zona crepusculara, dar in sens benefic (exista si SF-uri placute!). Merita efortul drumului pana acolo si al timpului pierdut in trafic (o circulatie infernala!) pentru ca atunci cand ajungem acasa, intram intr-o ... oaza. Acolo timpul curge cum vrei tu. Nu se opreste, dar curgerea lui capata blandete si densitate. O fericire adevarata, in comparatie cu tumultul in care traim. Cand ajungem acasa spunem, totdeauna, cu un oftat: "Doamne, ce bine e la noi!". Pur si simplu, acolo e o oaza de liniste. Nu auzi tramvaie, autobuze, harmalaia orasului, nu simti cat de mult se grabeste lumea in jur. Nu aud decat cainii mei harnici, care latra din cand in cand, semn ca isi fac datoria. Apoi, e atat de placut si de relaxant sa tunzi iarba, iar daca nu ai chef, o lasi pe maine sau te duci in gradina ta si sapi la radacina unui trandafir sau mergi sa-ti iei legumele pentru salata din spatele casei, "inarmat" doar cu un cosulet. Revii la natura, la ritmul normal si firesc.
