Pana la data de 1 martie 2009, va fi deschisa la Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC) o expozitie-colectie de sculptura al carei caracter exceptional este dat, pe de-o parte, de rezonanta numelor antologate si, pe de alta, de caracterul exponential al lucrarilor cu care autorii sunt reprezentati.
"Sunt lucruri care ajung pentru prima data la Bucuresti, dupa o lunga perioada de izolare culturala a tarii noastre, spunea Mihai Oroveanu (citat de Mediafax) la vernisaj. Prezenta acestei expozitii la noi este un eveniment care se intalneste foarte rar. Aproape de nefacut in conditiile locale. Nimeni nu ar fi avut bani si este o manifestare care costa enorm."
Dispusa la parter, in sala-amfitrion a muzeului si pe o alee care surplombeaza la mezanin intregul ansamblu, expozitia este "altoiul" temporar in spatiul bucurestean nu al unei mladite, ci al unei intregi paduri de sculpturi adunate de-a lungul vietii de catre genevezul Simon Spierer si donate in 2004, cu generozitate, Muzeului landului Hesse din Darmstadt, Germania. Cum cladirea institutiei pomenite se afla intr-un lung proces de renovare, colectia Spierer (Ein wald der Skulpturen) a calatorit prin Europa, facand pana in prezent bivuacuri la Sofia si Atena. Incursiune prin (aproape) tot ce a insemnat excelenta in sculptura secolului XX, breviar de arta moderna, dar si, in acelasi timp, expresie a gustului si afinitatilor elective ale colectionarului, aceasta selectie se deschide publicului ca o noua pestera a lui Ali Baba, una care, fara sa pretinda vreun "sesam" magic, ne indeamna sa credem ca toti suntem vrednici de ea. Comorile ei nu intimideaza prin nobletea materialelor, ci prin faima "artizanilor", nu prin stralucirea giuvaierurilor, ci prin harul celor care le-au inchipuit: Constantin Brancusi (prezent cu o Pasare in spatiu de mari dimensiuni, plasata central si care pare sa desch
