Nu pot să mă concep absent, suprimat, nemaitrezindu-mă într-o zi." (137) No comment, cum se scrie la Euronews. Parcă şi mai greu să înţeleg e altceva: că omul ăsta, care continuă să fie atât de viu, chiar nu s-a mai trezit într-o zi.
"Scrii cum citeşti. Autorul a fost mai întâi cititor." (140) În cazul meu, nimic mai fals. Dacă aş scrie cum citesc, aş fi marchiz şi aş ieşi la ora cinci.
"Un auditoriu excitant, aborbant, scoate din mine lucruri pe care singur nu le-aş fi scos la lumină." (167) Am "risipit" multe idei la cursuri, de câte ori reuşeam să-mi dau iluzia că-i interesa pe studenţi ce le spuneam. La conferinţe nu mi s-a întâmplat. Ar fi fost nevoie să ştiu pe cine am în faţă. Nu sunt bun de trimis în necunoscut.
"Nimic infinit nu este compatibil cu viaţa." (171) Aş spune pe dos. Tot ce o limitează, potoleşte viaţa. În sine, exclusivă, viaţa e un puseu nelimitat.
Dacă cineva ar crede că află cum sunt caietele lui Valery din ceea ce reţin eu, ar greşi. În realitate, sunt mult mai tehnice. Ce-l interesa pe el era cum funcţionează spiritul - gândirea şi senzaţia -, aspecte care nu mă atrag - şi mă depăşesc.
"Sentimentul, diminuare a libertăţii interne." (199). Exact. Prin sentiment, într-un fel sau altul, eşti legat.
G.K. Chesterton (în Charles Dickens, Univers, 1970): "Sufletul celui care-i de ajuns de înţelept pentru a se lăsa socotit drept un imbecil nu va duce lipsă niciodată de aventuri şi emoţii." (83) Problema nu e să te laşi socotit, ci să fii un imbecil. Mi se va spune: scrii cărţi, o faci pe deşteptul şi te crezi imbecil; haida, de! Răspuns: nu în acest sens. Fundamental, un imbecil. E drept că în acest caz nu de aventuri şi emoţii vei avea parte. De paralizia nervului vital.
Chesterton: "Există o foarte mare diferenţă între omul nerăbdător de a citi o carte şi om
