- Cultural - nr. 234 / 9 Ianuarie, 2009 Avem in limba romana cuvinte care pornesc de la mitologia greaca. Acanta, plural acante, varianta acant, nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale caror frunze mari, penate, uneori spinoase, si radacinile sunt folosite in medicina (Acanthus). Alt sens: ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice si compozite; care imita frunzele de acant. Acest cuvant provine de la Acanta, nimfa care l-a adorat pe zeul Apollo si a fost transformata de acesta in planta numita acanta (acant), stiintific Acanthus longifolius. Acanta, socotita denumire acceptata ca literara, este de genul feminin, cu pluralul acante; varianta acant este de genul masculin, cu pluralul acanti. Narcisa, plural narcise, de genul feminin, varianta narcis, de gen masculin: nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, usor indoite pe nervura principala, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). Numele acestei flori provine tot de la un personaj mitologic, Narcis. A fost adorat de nimfa Eco, pe care a respins-o, iar ea si-a luat zilele. Zeii l-au pedepsit, atunci, sa se indragosteasca de propria-i imagine, reflectata in oglinda unei ape. Chinuit de o astfel de iubire, s-a stins de la sine, iar in apa in care a cazut a aparut o floare: narcisa. Personajul este evocat de M. Eminescu: "Si Narcis vazandu-si fata in oglinda sa, izvorul, / Singur fuse indragitul, singur el indragitorul". De la Narcis sunt o serie de derivate. Narcis, narcisi, om incantat, indragostit de propriul sau aspect (fizic). Tanar deosebit de frumos. Narcisic si narcisiac, adjective, propriu unui narcis, de narcis; caracteristic celui stapanit de narcisism. Narcisism: admiratie si dragoste exagerata fata de propria sa persoana fizica, care constituie adesea o stare patologica. Narcisis