Dorind să le dăruiască copiilor cât mai multe bucurii în prejma Sărbătorilor Crăciunului şi să le deschidă, totodată, gustul pentru lumea muzicii, a dansului şi a imaginii, în genere, Opera Naţională Bucureşti a prezentat, pe la mijlocul lunii decembrie, prima premieră de balet a acestei stagiuni, un spectacol după basmul atât de cunoscut şi îndrăgit al Fraţilor Grimm, Albă ca Zăpada, însoţit însă şi de o serie de alte evenimente: în foaier o expoziţie de pictură a unei fetiţe de opt ani, Rafaela Enea, elevă a profesorilor Marian şi Victoria Zidaru, cu imagini încărcate de candoarea şi savoarea vârstei, dedicate Albei ca Zăpada şi celor şapte pitici şi în pauza spectacolului lansarea cărţii de poveşti Vrăjitoarea din vis, de Costin Bratu, apărută la Editura Didactică şi Pedagogică.

Albă ca Zăpada, lucrare muzicală în două acte scrisă de Cornel Trăilescu, care a şi dirijat-o, a mai fost montată pe scena Operei bucureştene în urmă cu 22 de ani, de Doina Andronache, de astă dată baletul fiind pus în scenă de Francisc Valkay. Faţă de versiunea anterioară, cea datorată lui Francisc Valkay a renunţat la o serie de momente din primul act (dansul şarpelui, al păsării etc.), care o încărcau inutil, îndepărtând-o de firul poveştii, iar tabloul cu florile, ciupercuţele, gâzele şi animalele pădurii, tablou realizat precumpănitor cu elevii Liceului de Coregrafie Floria Capsali, este mult mai reuşit în actuala versiune, de calitate fiind şi dansurile de curte, în stilul clasic, tradiţional. În ambele versiuni partea forte o constituie dansurile piticilor, interpretaţi de astă dată de Cristina Mitu, Clarisa Cristea, Cleopatra Rogalski, Laura Argeşanu, Răzvan Marinescu, Mircea Ioniţă şi Ovidiu Chiţanu, ca şi muzica acestor dansuri, o partitură ce se impune de-a lungul spectacolului cu pregnanţa unui şlagăr. La farmecul spectacolului au contribuit substanţial şi costume