In toate vechile biserici ortodoxe din Hateg, sfintii sunt orbi. Nu se stie cine i-a mutilat. Calvinii? Turcii? Vrajitorii tigani? Ca si cand n-ar fi platit destul prin martiriul credintei, au fost mutilati inca o data, pe peretii bisericilor romanesti. Nici o ura nu e mai otravita si crunta decat cea nascuta din fanatismul religios
In Tara Hategului, iarna isi scutura primii fulgi. Un abur de zapada subtire ce pare spulberata de pe culmile ninse deja ale Retezatului. Drumul de la Rau de Mori spre Suseni serpuieste lipit de coasta rece a muntelui. Dupa o cotitura, in involburarea ninsorii apare cetatea Colt, iar pe partea opusa a vaii, silueta cenusie si inalta a bisericii de la Colt, cu acoperisul napadit de ierburi salbatice. In curtea lacasului suntem luati in primire de un barbat cu parul caltos, ochii incandescenti si barba pana la brau, despicata in doua papusi de culoarea abanosului. Il cheama Gruita, e de prin partea locului si face munca de crasnic. Este atat de slab, incat zici ca a fost tras pe roata. Cand vorbeste ofteaza si-aduce cu un soi de Don Quijote schingiuit de o suferinta necunoscuta. Stie o sumedenie de lucruri despre lacas. Ne spune ca pana de curand, in locul naosului se casca groapa de gunoi a satului, iar in altar behaiau caprele. Singurul lucru pe care nu-l stie e legat de sfintii pictati pe peretii bisericii. Toti sunt orbi. O intreaga oaste cereasca pe care cineva sau ceva a trecut-o prin chinuri cumplite, strapungandu-le mucenicilor ochii cu varfuri de lance sau zdrobindu-le gura cu lovituri de baros. Sfinti ortodocsi schingiuiti pe pereti, condamnati la martiriu a doua oara. Peste tot, in toate bisericile vechi din Hateg, sfintii au ochii scosi, sunt mutilati fioros, au gurile si fruntile sparte. La Densus, la Santa Marie Orlea, la Strei Sangeorz, la Colt... Oare ce valva pagana i-a lasat fara ochi, ca pe-o aducere aminte a
