Plecat legal din ţară la 19 decembrie 1988 în Iugoslavia, pentru două săptămâni, Miodrag Belodedici, om de bază în unsprezecele Stelei şi al naţionalei de fotbal a României, a decis în primele zile ale anului 1989 să rămână la sârbi. Dintre marii sportivi care au "fugit" din România, Miodrag Belodedici şi Nadia Comăneci sunt închizători de listă. Bela Karoly, Marcel Răducanu i-au precedat, căutându-şi mai devreme norocul printre străini.
În preajma sărbătorii de Anul Nou, la cumpăna anilor 1988-1989, şi fotbalistul bănăţean a ales libertatea. Pentru mulţi români de-acum, gestul lui Belodedici pare a fi de neînţeles. Într-o vreme în care mulţi visau la concedii în străinătate şi "electronice" sofisticate, sportivii erau nişte privilegiaţi.
"Faţă de alte categorii sociale, nouă ni se acorda mai multă atenţie", povesteşte acum M. Belodedici. "Cine juca la Steaua, de exemplu, era angajat în armată, căpăta un grad, îşi asigura viitorul. De asemenea, ştia că primea o pensie bună la bătrâneţe, ceea ce era foarte important. Cu relaţiile pe care le aveai ca fotbalist, puteai să îţi iei o casă. şi câştigam şi bani mai mulţi decât ceilalţi."
Dar visul oricărui fotbalist român rămânea "ieşirea" peste graniţă. Deplasările externe făcute cu ocazia cupelor europene şi turneelor internaţionale erau prilejuri excelente pentru completarea veniturilor şi a... garderobei. "Ne cumpăram perechi de blue-jeans, haine pe care nu le găseai în România. Se făcea şi «bişniţă»: se cumpărau tot felul de aparate, televizoare color, video-playere, etc. care se vindeau scump în ţară. Vă daţi seama ce preocupări aveam noi când plecam în străinătate! Trebuia totuşi să ne gândim şi la existenţa noastră, să câştigăm un ban în plus..."
Statutul de vedete sportive îi ajuta. "La graniţă ne mai lăsau să introducem câte ceva în ţară. Aranjam şi cu
