Există două momente în care ura de sine a României deversează clocotitor, riscând să-i transforme pe mulţi locuitori în veritabili desperados, gata să pună mâna pe cuţit, satâr ori mitralieră: august (luna concediilor) şi intervalul dintre Crăciun şi Anul Nou. Spectacolul înfricoşător al şoselelor blocate, sunetul asurzitor al claxoanelor, inconştienţa galopantă a şoferilor ce-o iau temerar pe contrasens, gata să spulbere tot ce le iese în cale, arată cât de mult mai are România până să ajungă o ţară europeană, la nivel de infrastructură, şi civilizată, la nivelul comportamentului cetăţenesc. Pentru televiziuni, aceste veritabile gaie roşii înfometate de stârvuri, nu există desfătare mai mare decât să plonjeze în mijlocul haosului rutier, adăugând chintale de adrenalină unui corp social oricum gata de explozie.

Cum accidentele nu se produc chiar atât de des cât ar vrea "reporterii speciali", nimeni nu se revoltă că o banală coadă la o intersecţie de şosele e ridicată la rang de catastrofă naţională. E un reflex al neputinţei noastre de a comunica normal, fără să ridicăm tonul: în frumoasă noastră ţărişoară urletul e forma predilectă de exprimare şi ciomăgeala formula rapidă de a-ţi impune punctul de vedere. Dialogul cu glas potolit, vorbitul pe rând şi minima atenţie acordată celuilalt sunt considerate handicapuri demne de dispreţ, de care trebuie să ne lecuim cât mai repede. Cu picioarele şi pumnii.

Nu e singura fraudă la care suntem părtaşi. Pompând până la refuz imagini şi informaţii apocaliptice, televiziunile induc ideea că întreaga ţară a înebunit, că, de la nord la sud şi de la est la vest, ne surpăm sub gravitatea ambuteiajelor. În realitate, e vorba de cazurile cronicizate ale DN1 (care leagă Bucureştiul de Valea Prahovei şi de staţiunile din zona Braşovului), pe timp de iarnă, şi de autostrada "Soarelui", care-i poartă pe aceiaşi b