- Diverse - nr. 234 / 9 Ianuarie, 2009 Ma intalnesc, in preajma Craciunului, cu un vechi cunoscut, stabilit cu toata familia, de cativa ani, in strainatate, intr-o tara in care sotia are rude, asa ca "transplantul" s-a facut fara greutati, mai ales ca doamna si copiii nu au intampinat dificultati de limba. Ca orice om precaut, n-a renuntat la proprietatile din Romania si vine, cel putin o data pe an, sa si le administreze, sa-si mai intalneasca prietenii si cunoscutii, ca, vezi, Doamne, anii trec si viata se scurteaza. Din punct de vedere material, au o stare destul de buna: locuinta proprie, locuri de munca etc. Pentru dansul, care si-a insusit in mica masura limba tarii respective, este greu sa-si creeze relatii cu vecinii si cu alti barbati de varsta lui, ca vorbitori de limba romana nu sunt stabiliti in localitatea respectiva, ori nu stie dansul ca ar fi. Ca o consecinta a acestui fapt, dorul de tara, pe care mie mi l-a marturisit, nu-l paraseste, ca pe tanarul plecat in armata, mereu cu gandul la iubita ramasa acasa. De aceea, cand vine acasa, imi spune, sta de vorba cu toti pe care-i cunoaste, chiar daca, pe vremuri, se neglijau. Mi-a facut placere sa stau de vorba cu dumnealui, macar ca prieteni n-am fost niciodata, dar il stiu ca om sincer, care nu a ascuns si nu ascunde nici acum adevarurile vietii, de aici si de dincolo, cu bune, cu rele, cum sunt. Este nedumerit de felul in care se preocupa invatamantul si mass-media din Romania pentru educarea elevilor, a tineretului, in spiritul dragostei de tara. Tineretul este lasat sa descopere singur realitatile vietii, ceea ce, uneori, o face prea tarziu. Majoritatea celor ce-si parasesc tara urmeaza dictonul: "Ubi bene, ubi patria". Nu putini sunt cei care se convertesc pe parcurs la "Ubi natus, ubi patria", dar diferite motive ii determina sa nu-si implineasca indemnul inimii: calea intoarsa. Mi-a povesti