- Comentariu - nr. 234 / 9 Ianuarie, 2009 Avand in vedere ca avem unele semnale conform carora subiectele in legatura cu recuperarea si reciclarea deseurilor nu sunt tocmai trecute cu vederea, ceea ce este un fapt imbucurator, datorita unor confuzii care se repeta si persista, consideram ca sunt necesare unele precizari suplimentare. Daca nu dintr-un alt motiv, cel putin pentru a ne edifica in legatura cu rolul si locul nostru in viata de toate zilele. Ideea de a recupera si recicla anumite deseuri nu este o noutate pentru noi, societatea romaneasca, dar nici pentru strainatate. O politica economica responsabila obliga la gestionarea cu responsabilitate a resurselor naturale, constienti fiind ca acestea nu sunt inepuizabile. Materia prima, pornind de la identificarea depozitului la exploatare, prelucrare si utilizare, parcurge multe etape greoaie de lucru, cu participarea multor persoane calificate si care utilizeaza utilaje specifice, costisitoare. Pentru a conserva rezervele de resurse naturale pe o perioada cat mai lunga de timp si pentru a beneficia si generatiile viitoare de ele, s-a recurs la o serie de proceduri, atat organizatorice, cat si tehnologice, de a recupera unele materii prime. In ceea ce ne priveste, unii isi amintesc perioada anilor de scoala, cand elevii erau obligati sa aduca de acasa o cantitate stabilita de hartie, fier vechi, sticle. Din banii obtinuti prin valorificare, scolile isi mai completau fondurile banesti. Ideea in sine a fost de a obisnui noile generatii ca inainte de a arunca la gunoi sau la intamplare o bucata de hartie sau orice altceva, sa se gandeasca bine, fiindca si acel deseu reprezinta o valoare. In acest fel fiind obisnuiti, in multe cazuri tinerii faceau cate un drum cu plasa plina la cate un centru de recuperare a deseurilor. In maretele noastre zile pe care le traim acum, deseurile recuperabile nu doar ca le regasim i