Anul 2008 a fost, ca si cel dinainte si cum va fi si cel nou, un an electoral. De ani de zile Romania nu-si mai vede capul de atatea alegeri.
Alegeri care au in comun nemultumirea care le preceda, desfigurand votul bagat in urna si deziluziile de dupa. Iar rezultatul alegerilor, oricare ar fi, ii nemultumeste chiar si pe cei majori si vaccinati, care au votat cu carnetul de partid la piept pentru a impinge in parlament un partid sau altul.
In mijlocul acestui torent electoral, nu e de mirare ca oamenii de rand au un sentiment de satietate. Ei nu se mai intreaba cu cine, ci de ce sa voteze. Alegerile, mecanism fundamental al democratiei, au inceput sa-i plictiseasca pe romanii care vad ca de ce le e teama nu scapa si ca alegerile pierdute la urna se castiga la masa verde din culisele politicii. Ii tine departe de sectiile de votare si faptul ca, in miezul crizei economice, cand, se spune, am avea nevoie de o echipa de sacrificiu care sa ne scoata din mocirla falimentelor, guvernul se face pe genunchi si te intrebi pe care genunchi, ca toti stau ingenuncheati in fata sefului cel mare si singurii genunchi ramasi liberi sunt ai acestuia.
Romanii o tot tin in alegeri de care, imediat dupa aceea, li se face lehamite. Era evident ca interminabilele alegeri nu despart apele ci le tulbura si mai mult. Atmosfera e confuza, iar alegatorii, desi fortati de propagandistii politici sa judece in alb si negru, vad tot mai bine cat de pestrita e adunatura politica, cat de roza e viata lor si cat de albastra e situatia. De fapt, alegerile si, mai precis, majoritatea rezultata din ele au umplut tara de perplecsi. Anul 2008 s-a incheiat cu o stupefactie nationala. In primul rand pentru cei care sperau ca Romania sa iasa din fruntea clasamentului coruptiei. si cum sa nu fii stupefiat cand majoritatea se face dupa cum bate din pinteni Partidul Social Democrat, un par
