- Social - nr. 234 / 9 Ianuarie, 2009 La Sala mica a Nationalului targumuresean se joaca, in continuare, Butoiul cu pulbere, dupa piesa lui Dejan Dukovski, spectacol a carei regie o semneaza Sorin Misiantu. Feriti, se trage: cu limbaj dur, cu multe invective, ce intregesc situatiile-limita la care publicul e facut martor, si care, cu siguranta, redau profilul realitatii unor balcani scuturati de razboi. Comportamente-limita, marginali, crime sub toate formele: cu parul si ranga, cu sticla cu votca, cu cutitul, intriga este dominata de cuplul imprevizibil si terorizant, bine conturat, al celor doi tineri talentati Anghele (Costin Gavaza) _ Ana (Ionela Nedelea), un fel de Bonny&Clyde ai Balcanilor. Iugoslavia lui Dukovski e ravasita de "vicisitudinile istoriei" si bantuita de "cantecul sirenelor" _ o America _ taram al fagaduintei pentru Anghele, dorit doar pentru a putea fi apoi aratat cu degetul, blamat. "Vreau sa merg in America, sa o fac pe Ana printesa!" devine visul sau. Tara tuturor posibilitatilor esueaza in a-i implini visele si, in scurt timp, va dori cu disperare sa dea hamburgarul pe slibovita, si coca-cola pe ciorba de burta…: "Mi-e dor de acasa, maaa!". Tradus la noi in 1994 (pe cand razboiul din Sarajevo nu lipsea nicaieri in lume de pe micile ecrane), in cadrul tot unui…festival de profil, piesa-fanion a fost preluata in repertoriul mai multor teatre din tara, tocmai pentru "reactia diferita, epidermica", pe care o are la adresa razboiului. Denumit de britanici "in-yer-face theatre" sau "teatru aruncat in fata", acesta se manifesta exploziv si radical, asumandu-si violenta ca pe un lucru firesc. "Teatrul nu poate opri razboiul si nu poate repara nedreptatile", noteaza teatrologul sarb Dragan Klaiæ, "dar ne poate arata cum puterea isi pierde terenul moral, cum fantezia omnipotentei ne orbeste si cum sunt infranti presupusii invingatori." Re