9 ianuarie 1989. În urmă cu 20 de ani, Banca Naţională a Republicii Socialiste România publica pentru prima dată în acel an "Lista cursurilor în lei ale valutelor ţărilor nesocialiste şi ale dinarului iugoslav". La cursul oficial, leul era de aproape patru ori mai puternic decât la cursul la care se făceau tranzacţiile comerciale.
Economia socialistă multilateral dezvoltată utiliza un curs multiplu ca referinţă pentru valute. "Determinarea cursului real în lei al valutelor străine era o operaţie dificilă, din cauza complexităţii ei. De altfel, problema a fost aceeaşi pentru toate monedele ţărilor socialiste. O asemenea determinare presupunea stabilirea exactă a raportului existent între puterea de cumpărare a leului şi aceea a monedelor străine cu care se făcea comparaţia", scrie profesorul Costin C. Chiriţescu în lucrarea "Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui".
Cum sistemul de preţuri al economiei socialiste avea o structură total diferită faţă de cel al economiilor de piaţă, Banca Naţională a Republicii Socialiste România calcula trei cursuri valutare folosite în diferite scopuri.
Cursul oficial arăta un leu puternic cu paritatea demnă de invidiat a unei monede convertibile. La "oficial", un dolar valora 4,04 lei o paritate stabilită artificial şi comunicată de Banca Naţională a RSR, care ar fi trebuit să demonstreze puterea economiei româneşti. Deţinerea de valută de populaţie era interzisă. Astfel, românii care munceau în străinătate şi aduceau valută în ţară erau nevoiţi să schimbe toţi banii la cursul oficial. Sumele obţinute erau la jumătatea celor pe care le-ar fi primit, de exemplu, la cursul necomercial.
Cu turiştii străini veniţi în România, statul român era mai generos. La cursul necomercial, un dolar valora 8,9 lei, numai buni de cheltuit la munte sau pe Litoralul Mări
