Panait Istrati - fotograf! Iata o ipostaza ignorata pina acum. Fotografiile publicate cu generozitate in albume, reviste sau carti formeaza un capitol special, secundar, e adevarat, care poate spori intelegerea destinului omului sau scriitorului. Fotografiile lui Panait Istrati formeaza un document biografic exceptional, partial valorizat. Sint, probabil, citeva sute de fotografii, de la cele sobre si incruntate din perioada adolescentei brailene pina la cele din primavara anului 1934. Puse cronologic, oricind putem sa imaginam un photo-roman, - o specie inventata ad-hoc, specifica paraliteraturii.
Sa recunoastem, lui Panait Istrati i-a placut sa fotografieze si sa se fotografieze. A practicat, se stie, numeroase meserii ocazionale, conjuncturale. A fost hamal, zugrav, mecanic, tractorist... Dar dintre toate doar acesteia i-a ramas fidel.
Este prima meserie de care se apuca mai cu temei dupa ce isi cercetase beregata cu biciul intr-un tufis din parcul "Albert" din Nisa. Acum, analizind mai bine epoca, putem sa spunem ca este scriitorul roman cel mai atasat artei fotografice, cel putin pina la finalul perioadei interbelice. Cam in aceeasi perioada si Liviu Rebreanu a avut pasiunea fotografiei. Intre marii prozatori europeni, o pasiune asemanatoare a avut Emile Zola.
Au cei trei mari prozatori elemente comune? O demonstratie ampla, detaliata, oricind se poate face. Simplificind, spunem ca sint trei mari scriitori realisti, scriitori pentru care adevarul in arta este mai important decit frumosul. Ca prozator, Panait Istrati dezvolta o poetica a privirii. Doar ceea ce e vazut sau trait merita povestit. A colindat lumea cincisprezece ani, intre 1906 - 1921, acumulind subiecte pentru viitoarea opera si a scris literatura si publicistica urmatorii cincisprezece ani. Este singurul scriitor roman din cei mari care e lipsit de semnul puterii ar
