Criza economica poate fi ocolita cu greu de gruparile sportive, dar devine ucigatoare cind este insotita de o criza de competenta. Recesiunea economica ce bintuie lumea de astazi nu putea sa nu aiba repercusiuni si asupra lumii sportului. Si, precum in celelalte domenii, criza loveste in primul rind in cei bogati. Exemplele sint nenumarate, atit in lume, cit si in tara. O serie de echipe puternice din sporturile cu motor se retrag din competitii cu staif, tot mai multe cluburi puternice din fotbalul european cauta sa-si convinga jucatorii si staff-urile sa-si reduca salariile si multe altele. La noi, de exemplu, Otelul Galati tremura ca varga dupa ce sponsorul principal si-a redus finantarea, dupa ce se vorbea intens de retragerea totala din afacere. Si daca nici "Arcelor Mittal Steel" nu are bani pentru a sustine o pirlita de echipa din Liga I romaneasca, ce sa mai spunem de Politehnica Iasi? Nu mai spunem nimic de Rapid, fiindca patronul traditional, George Copos, si-a dat echipa de suflet pe mina unui oarecare Taher, care a adus un antrenor cu staif si jucatori platiti regeste, pentru ca in final sa nu stie cum sa mai scape de ei. Inclusiv de echipa, de care Taher s-a saturat pina in git, iar Copos se zbate intre instinctul de business-man, care ii spune sa lase totul balta, si imaginea sa in Giulesti, care capata nuante din ce in ce mai intunecate. Sa amintim si exemplul Leonardo Oradea, o echipa foarte promitatoare de polo, care a ramas, recent, fara sponsorul principal. Criza economica este o realitate imposibil de eludat in sport, dar se manifesta nu numai ca o realitate, ci si in diverse alte forme: criza ca sperietoare, criza ca paravan, criza ca pretext. Criza ca sperietoare se arata in fotbalul romanesc, care traieste acum o iarna pustie de singurele puncte de interes ale acestei perioade. Transferurile sint putine si nesemnificative, principala problema a