Românii care lucrează cu acte în regulă în ţări din afara Uniunii Europene trebuie să plătească de două ori asigurările de sănătate. O dată, în statul respectiv, şi a doua oară, la întoarcerea în ţară, la Casa de Asigurări de Sănătate de care aparţin. Contribuţia la asigurările de sănătate se achită în România pentru perioada în care persoana a lucrat în străinătate şi trebuie plătită pentru cel puţin şase luni, indiferent de perioada petrecută în afara ţării. Pentru fiecare lună trebuie daţi 30 de lei. Dacă nu plătesc contribuţia pentru perioada în care au lipsit din ţară, românii nu vor putea beneficia de pachetul de servicii medicale de bază acordat persoanelor asigurate, ci doar de servicii medicale în caz de urgenţă, ca orice neasigurat. Acest sistem este considerat nedrept de unii români. „Am lucrat un an în Canada. În fiecare lună îmi erau reţinuţi aproape 400 de dolari canadieni pentru asigurările de sănătate. După ce am revenit în ţară, mi s-a spus că nu pot să beneficiez de asistenţa medicală acordată persoanelor asigurate decât dacă plătesc şi aici contribuţia pentru perioada în care am lipsit, adică în jur de 30 de lei pe lună, pentru cel puţin şase luni. Mi se pare aberant“, a spus Cornelia Stroe, din Craiova. Aberant sau nu, sistemul asigurărilor de sănătate din România se bazează pe principiul solidarităţii, potrivit căruia la fondul unic cotizează doar o parte a populaţiei (salariaţii), chiar şi atunci când nu lucrează în ţară, pentru a putea să beneficieze toată lumea (copii, pensionari, coasiguraţi etc.). La Casa de Asigurări de Sănătate Dolj se primesc lunar nu mai mult de două-trei cereri de la români întorşi de la muncă din străinătate. Dintre aceştia, se pot considera norocoşi doar cei care au muncit legal în ţări ale Uniunii Europene. Potrivit CAS Dolj, ei obţin echivalarea în ţară, pentru perioada în care au cotizat în străinătate, cu condi