Intr-o interventie menita sa linisteasca spiritele inflamate de consecintele unei ordonante de urgenta (cred) pripite, premierul Boc a argumentat ca interzicerea cumulului salariului cu pensia este, in primul rand, "un act de dreptate, de echitate, un act moral". si mie mi se pare nedrept ca un om aflat la o varsta ce nu are nimic comun cu senectutea sa incaseze o pensie si salarii compensatorii substantiale si, in plus, un salariu de bugetar. Numai ca, pentru a se inlatura o situatie imorala altfel decat prin producerea altor nedreptati, ar fi fost necesara o analiza mai atenta.
Pentru aceasta, ar fi trebuit pornit de la recunoasterea unui adevar elementar, anume ca pensia este o forma de asigurare, nu un ajutor social. Cu alte cuvinte, orice om care munceste incredinteaza statului o parte din veniturile sale, urmand ca suma respectiva sa-i fie restituita sub forma de pensie, dupa implinirea varstei stabilite prin lege.
Ca varsta de pensionare (57 de ani pentru femei, 62 de ani pentru barbati) este in Romania mai mica decat in restul Uniunii Europene e o alta discutie. Important este faptul ca pensia este un drept al oricarui om care a contribuit la fondul de pensii un anumit numar de ani, drept similar celui rezultat dintr-un contract comercial incheiat cu o firma de asigurari care, in cazul nostru, este statul.
Problema este ca exista o serie intreaga de categorii de salariati care, datorita unor legi speciale, se pot pensiona la varste mult mai mici decat cetatenii de rand. In unele cazuri (de exemplu, al minerilor care lucreaza in subteran), reducerea varstei de pensionare este justificata prin natura muncii, care uzeaza fizic mai mult decat o activitate obisnuita. Probabil, la fel se justifica initial pensionarea timpurie a militarilor, care luptau in transee, erau expusi unor privatiuni si riscuri deosebite etc.
Este in
