Să fii primarul Capitalei şi să ai noroc să ningă doar cât să se fleşcăiască străzile.

Ce-ţi poţi dori mai mult într-un oraş în care fiecare iarnă surprinde, negreşit, prin cel puţin o ninsoare picată inoportun ori prea multă ca să poată fi gestionată la timp de competentele echipe de deszăpezire?

Dumnezeu a fost darnic cu primarul Oprescu şi i-a dat joi o ninsoare fix aşa, după competenţe. Nici prea mare, ca să troienească, nici prea mică, să nu se vadă. S-a derulat apoi acelaşi film clasic: primăriile au scos pe străzi plugurile, la televizor s-au perindat responsabili care au asigurat populaţia că fenomenul e sub control, oamenii sunt la datorie şi depun eforturi ca să prindă fulgii din zbor. În rolul principal, primarul Oprescu a vizitat cartierele rămase fără căldură, canalele „făcute caşcaval“ de lipsa de investiţii, apoi s-a asigurat că deszăpezirea decurge conform ordinelor. Către dimineaţă a apărut viceprimarul sectorului 4, care a pus lucrurile în ordine: „Am deszăpezit arterele principale, dar şi aleile dintre blocuri şi trotuare, că şi acolo stau cetăţeni care plătesc impozite“.

Cum să nu-i crezi, când te iau aşa, la coarda sensibilă!? Dar, ţeapă! Dimineaţă am lipăit toţi printr-un soi de mocirlă cenuşie pe străzi sau am alunecat pe zăpada bătătorită pe trotuare. Multe s-au dezgheţat către prânz, când bătrânul soare a lucrat, cu convenţie civilă, tot pentru primărie.

Mergând pe tiparul bunului gospodar, care nu doarme noaptea de grija omătului din curte, primarul Oprescu a păşit comod pe urmele bătătorite de înaintaşii lui din ultimii 20 de ani: făcând paradă cu nişte atribuţii banale. Nici un primar de până acum n-a înţeles că pe noi nu ne interesează să-i vedem mimând preocuparea la televizor, ci să ieşim dimineaţa din casă fără probleme. Din punct de vedere mediatic, deszăpezirea lui Oprescu a fost un