500 de ani de tipar românesc şi o istorie mult mai veche a imprimării textelor pe suporturi de pergament şi apoi hârtie. ZOOM vă invită la o călătorie în trecut pentru a descoperi istoria ascunsă în paginile primelor cărţi tipărite pe teritoriul nord-dunărean.
Povesta tiparului începe în antichitatea chineză, acest popor cunoscând încă de atunci diverse metode de imprimare a literelor pe pergament şi hârtie. A fost nevoie, însă, de trecerea multor sute de ani până când Occidentul să aibă parte de propria invenţie a tiparniţei, creaţie a secolului al XV-lea, care avea să schimbe decisiv soarta culturii europene.
Biblia de la MainzDeşi ar fi fost de aşteptat ca tiparniţa cu litere mobile să apară în marile centre culturale ale secolului al XV-lea, primul mecanism de acest fel a fost inventat într-un oraş provincial, undeva pe teritoriul Germaniei de astăzi. Inventatorul, fiul unui aurar, specializat în "baterea" monedei, a construit la Mainz, în jurul anului 1439, tiparul cu litere mobile. Meritul lui Johann Gutenberg este recunoscut, în special aportul său în căutarea unei metode mai rapide de producere a cărţilor.
Foarte puţine dintre operele lui Gutenberg pot fi datate cu precizie. Se ştie însă că prima carte tipărită – "Biblia de la Mainz" – a fost finalizată în decursul anului 1457, nimeni nefiind totuşi conştient de schimbările care aveau să survină în urma acestei apariţii. Cartea era tipărită cu 42 de linii pe pagină, de aici primind şi denumirea de "Biblia cu 42 de rânduri", pentru a putea fi deosebită de următoarele Biblii tipografiate. Cele o mie de pagini ale sale au fost imprimate cu ajutorul a 290 de caractere tipografice diferite, iar rândurile, având o lungime perfectă, denotă depunerea unei munci îndelungate pentru producerea ei.
Sloave bisericeştiPână la sfârşitul secolului al XV-lea, tehnica
