Valentin Căltuţ, suporter al echipei de fotbal din Parcul cu Platani de peste cinci decenii, lucrează de treisprezece ani la o monografie dedicată „bancarilor“. Sursa: Agerpres

Vineri, 6 decembrie 2008, scriam în EVZ câteva rânduri despre Progresul şi suporterii ei „puţini, ciudaţi şi emoţionanţi ca un îndrăgostit care caută flori într-un oraş sub bombardamente“. Echipa era în comă financiară, investitorul Marian Dodu fiind, după cum mărturisea, „lovit în plină figură de criza asta“. O vegheau la căpătâi nişte bătrâni care veneau să-i roage pe fotbalişti să mai joace, aşa, pe gratis.

„În ultimii 25 de ani, echipa n-a jucat bine“

Câteva zile mai târziu am primit la redacţie un telefon. Dialogul care urmează pare o glumă, dar nu e. Vocea care se auzea de departe era a lui Valentin Căltuţ, un fanatic „bancar“ care voia să-mi adauge articolul la cartea pe care o scrie despre formaţia asta muribundă.

Domnul Căltuţ a început prin a se asigura că sunt „progresist“: „Îmi permit să vă întreb dacă aţi simpatizat, în trecut, sau simpatizaţi încă echipa noastră?“. I-am răspuns că am doar 25 de ani şi că n-am prins perioada de glorie a „bleu-albaştrilor“, că îi preţuiesc pe „bancari“ de la distanţa obiectivităţii, fiind fascinat de mecanismul care face un om să iubească o echipă care nu câştigă niciodată, când la doar câteva cartiere depărtare sunt echipe care câştigă întotdeauna. Domnul Căltuţ a oftat ca după un suporter pierdut, şi a rostit o frază antologică: „Aveţi dreptate, în ultimii 25 de ani echipa n-a mers, n-a jucat prea bine“.

Mai târziu a ieşit în oraş după nişte medicamente şi a trecut pe la noi. Avea cu el un memory stick şi pe memory stick mii de rânduri de pasiune, cartea lui de sute de pagini.

„Noi, «progresiştii», nu uităm“

Suporterul sexagenar e un individ riguros, depen