Arthur Friedenreich s-a retras la 43 de ani. A fost unul dintre cei mai prolifici jucători din istoria fotbalului
Cadru general. Imagine cu un vestiar al unei trupe de fotbal. Pe o tăbliţă, cineva a scris cu cretă “Clube Athletico Paulistano”. Unii se echipează, alţii au terminat deja. Prim plan. Chipul unui jucător ce “bate” la vreo 28-30 de ani. Priveşte într-o oglindă. Îşi dă părul cu briantină, şi-l aranjează “pe spate”, cum e la modă. Apoi, natural, fără emoţii, bagă mîna într-o pungă cu făină de orez, albă. A făcut asta de zeci de ori, aşa că nu tremură. Doar ochii verzi îi licăre. Se dă pe faţă, pe gît, pe mîini. “Scapă” puţină “pudră” şi pe păr. Nimeni nu rîde. Nu e nici clovn, nici pantomim, nu vrea să sperie pe nimeni. Se întoarce spre coechipieri şi întrebă, mai mult ironic. “E bine aşa? Suînt de-al vostru?”. Primeşte ok-ul general, apoi iese ultimul din vestiar. Ultimul intră şi pe gazon.
Fără jucători de ciocolată!
Suntem în 1920, în Brazilia. Al 11-lea preşedinte din istoria ţării, Epitacio da Silva Pessoa, e la putere de un an cînd dă cea mai imbecilă lege din istorie: Confederaţiile Sportive nu pot admite jucători negri în selecţionatele naţionale. Argentina, “concurenţa”, e la trei salturi de iepure, aici arianismul e în floare, aşa că nu se poate admite nici o greşeală. Băiatul cu făina de orez pe faţă e Arthur Friedenreich. Tatăl, Oscar, a emigrat din Germania. Mama, Mathilde, o spălătoreasă, e afro-braziliană. El a ieşit ceva mai mult decît mulatru, deci…nu corespunde! Aşa că a găsit o metodă mai puţin ortodoxă de a-i dribla, la figurat, pe zbiri. Azi, noi i-am spune “machiaj”. Cei de la club îl “acoperă”, naţionala are nevoie de el…
1329 de goluri în 1239 de partide!
Vorbim despre, probabil, cel mai prolific jucător din istoria fotbalului mondial. A activat pînă la 43 de ani, a evoluat în 1.239 de partide şi a marc
