Continuăm astăzi cu mărturia lui Constantin Paisie, subofiţerul de miliţie care a stat zi şi noapte lângă Nicolae şi Elena Ceauşescu din ziua de 22 decembrie, când i-a întâlnit, şi până când aceştia au fost asasinaţi.
Haideţi, domnule Constantin Paisie, să începem cu începutul. Primul contact avut cu abandonaţii din elicopterul prezidenţial.Constantin Paisie: Când am intrat în curtea Institutului de Plante de lângă Târgovişte eu nu am văzut decât o femeie de serviciu acolo. Soţii Ceauşescu erau pe un culoar, stăteau în picioare. Probabil de-abia veniseră. Nu i-am întrebat cum au venit, de cât timp au venit. Cum i-am văzut m-am dus, am dat un fel de raport, aşa şi am plecat imediat, n-am stat să…
A fost cooperant?
Ceauşescu a avut o oarecare ezitare la început, m-a întrebat: “Voi sunteţi pentru ţară sau nu?”. Cam aşa ceva. Noi am zis: “Haideţi, haideţi” şi i-am tot forţat să plecăm de acolo. În acel moment, mai puţin mă interesa să port dialog. Voiam să plecăm cât mai repede, fiindcă şi nouă ne era teamă, deoarece ştiam ce era în zonă.
Elena Ceauşescu a fost recalcitrantă în vreun fel?
Nu. Tăcea. Erau speriaţi amândoi. De fapt, în prima fază, atunci în momentul când i-am luat de acolo, erau agitaţi, speriaţi nu erau, agitaţi – da. Din momentul în care au văzut mulţimea din faţa Oţelăriei, atunci au intrat într-o panică mai mare, şi nu din cauză că era multă lume, ci din motivul că, atunci când i-au văzut în maşină cu noi, oamenii au devenit agresivi şi atunci s-au speriat, agresivitatea aceasta i-a speriat.
DRUMUL SPRE TĂRGOVIŞTE
Să revenim. V-aţi urcat cu toţii în maşină acolo, la Institutul de Plante şi aţi pornit-o spre Târgovişte. E distanţă mare?
Nu. Câţiva kilometri, 5 kilometri.
La periferia Târgoviştei nu era mulţime adunată. Erau în centrul oraşului agitaţiile
